IMPACTUL DIGITALIZĂRII ASUPRA PIEȚEI FORȚEI DE MUNCĂ
Conf. univ. dr. AVRAM Laura 1
1 Universitatea Dimitrie Cantemir din Târgu Mureș
Email: avramlaura.udc@gmail.com
Abstract
Prezentul este caracterizat de progrese tehnologice care afectează societatea, afacerile, economia și, de asemenea, sectorul industrial. Acest fenomen este denumit a patra revoluție industrială fiind considerată era industrială majoră de la revoluția industrială inițială din secolul al XVIII-lea. A patra revoluție industrială este marcată de descoperiri emergente într-o serie de domenii, inclusiv robotică, inteligență artificială, internetul industrial al lucrurilor, imprimarea 3D, vehicule autonome, calculul cuantic și așa mai departe. Acest val de noi progrese tehnologice aduce cu sine noi provocări cu care noi, ca societate, ne confruntăm. Una dintre aceste provocări este impactul acestor tehnologii digitale moderne asupra pieței muncii. Piața muncii va fi astfel afectată de factorii tehnologici care vor face sectorul mai prietenos cu inovația decât a fost în ultimul secol.
Lucrarea de față își propune o primă analiza de impact al digitalizării asupra pieței viitoare a forței de muncă pornind de la studiul asupra companiilor care au început să implementeze noi tehnologii bazate pe digitalizare.
Keywords: Digitization, Automation, Labor market, Employment, Employability skills,
- Introducere
Revoluția digitală reprezintă trecerea de la tehnologia electronică mecanică și analogică la electronica digitală, care a început undeva de pe la sfârșitul anilor ’50 până la sfârșitul anilor ’70, odată cu adoptarea și proliferarea calculatoarelor digitale și a păstrării digitale a înregistrărilor care continuă în prezent (Schoenherr, E., Steven, 2004).
Potrivit Schwab (2017) ne aflăm la începutul celei de a patra revoluții industriale, care a apărut la începutul acestui secol și se construiește pe baza revoluției digitale. A patra revoluție industrială poate fi caracterizată printr-un internet mult mai universal și mai mobil, prin senzori mai mici și mai puternici care s-au ieftinit, prin inteligență artificială și învățare automată. Cu toate acestea, a patra revoluție industrială nu se referă doar la mașini și sisteme inteligente conectate. Domeniul său de aplicare este mult mai larg. Apar simultan valuri de descoperiri ulterioare în domenii, de la secvențierea genelor la nanotehnologie, de la surse regenerabile la calculul cuantic. Fuziunea acestor tehnologii și interacțiunea lor în domeniile fizic, digital și biologic este cea care face ca a patra revoluție industrială să fie fundamental diferită de revoluțiile anterioare (Adams 2018, Gontareva et al. 2018, Prainsack and Buyx 2018 ).
Exista preocupări legate și de digitalizarea economiei. Acest lucru este benefic pentru angajați? Vor genera mai multe locuri de muncă? Sau, din contră, vor reduce semnificativ numărul de personal angajat în domeniu.
Mai multe studii (ex. Degryse 2016; Frey and Osborne 2017; Arntz et al. 2020) prezintă efectele digitalizării asupra locurilor de muncă care vor fi înlocuite de noile tehnologii. Aceștia sunt de acord că digitalizarea va fi asociată cu mai puține locuri de muncă tradiționale cu normă întreagă și cu mai multe aranjamente alternative de muncă, adesea lucrătorul fiind perceput ca un antreprenor independent care preia diverse sarcini. Aceasta pare o tendință care este probabil să continue și să se răspândească în viitor. Bineînțeles că vor exista și meserii care vor dispărea, acest fenomen fiind identificat la fiecare revoluție industrială care a avut loc cu începere din sfărșitul secolului 18, vor fi meserii care sigur nu își vor mai regăsi utilitatea în această epocă a digitalizării, dar, pe de altă parte digitalizarea va crea noi locuri de muncă.
Astfel, scopul acestei lucrări este de a analiza, defini și caracteriza impactul tehnologiilor digitale asupra pieței forței de muncă actuale și viitoare.
- Metodologia cercetării
Pentru acest articol am identificat diverse studii ale unor autori care au cercetat tema digitalizării din prisma companiilor care au implementat tehnologii noi din industria 4.0 și efectele acestora asupra rezultatelor economice obținute de companiile respective. Evident au apărut și aspectele legate de crearea de noi locuri de muncă sau eliminarea unor posturi, inclusiv nevoia unei calificări superioare a angajaților și dobândirea de competențe digitale. Cercetarea este dedicată caracterizării tendințelor care pot avea un impact asupra pieței forței de muncă actuale și viitoare.
- Despre digitalizare și impactul asupra locurilor de muncă
În general, tehnologiile digitale par să aibă mai multe utilizări și aplicații inovatoare, oferind noi moduri radicale de fabricare, cumpărare și vânzare, organizare, cu consecințe importante asupra angajării (Freddi, 2017), cu accent pe cele mai scăzute calificări (un robot suplimentar înlocuiește aproximativ șase lucrători) și salarii (un robot suplimentar la 1.000 de lucrători duce la o reducere a cheltuielilor de la 0,25% la 0,5%) (Acemoglu și Restrepo 2017). Cu toate acestea, se poate afirma că se vor crea mai multe noi locuri de muncă în economiile digitale emergente ale majorității țărilor, dar nu se știe cât de curând și câte, respectiv în ce măsură aceste locuri de muncă vor compensa munca care este automatizată. Având în vedere faptul că digitalizarea este prezentă în toate domeniile economice este de înțeles că majoritatea noilor locuri de muncă vor necesita noi competențe, iar recalificarea va fi necesară pentru mulți lucrători pentru a putea funcționa cu tehnologiile digitale ca o parte mai mare sau mai mică a noilor cerințe de muncă. Această transformare a muncii este de natură să provoace perturbări sociale la fel ca în perioadele anterioare de schimbare tehnologică (de la fermă la fabrică, de la cal la vehicul și de la civilizații bazate pe abur la petrol). Dar viteza schimbării și natura schimbării ar putea fi mai rapide și mai semnificative decât cele înregistrate în perioadele anterioare ale revoluției tehnologice tocmai datorită acestor schimbări anterioare care azi fac parte din viața noastră de zi cu zi. La aceste predicții se adăugă și incertitudinea legată de apariția inteligenței artificiale (AI) în diferitele sale forme și modul în care aceasta va înlocui unele activități și ocupații și va transforma / adapta multe altele. De exemplu, recunoașterea vorbirii și instruirea făcute posibile de inteligența artificială încep să aibă impact asupra multor ocupații din diferite sectoare din întreaga lume. În același timp, utilizarea tehnologiilor noi conduce la alte oportunități și domenii de muncă nou create, dar locurile de muncă diferă în ceea ce privește complexitatea și cerințele lor și, prin urmare, mai bine plătite.
Inovația și impactul acestor tehnologii asupra muncii face parte din schimbarea structurală. Opiniile pesimiste se bazează frecvent pe perspectivele lui Frey și Osborne (2013) care au cuantificat impactul noilor tehnologii asupra pieței muncii din Statele Unite. În consecință, se estimează ca 47 % din locurile de muncă actuale vor fi înlocuite cu noile tehnologii până în anul 2030. Cu toate acestea se consideră că noile tehnologii nu pot înlocui profesii întregi, ci mai degrabă activități, ceea ce înseamnă însă o pondere semnificativ mai mică a locurilor de muncă în viitor, acestea fiind amenințate să fie înlocuite de computere.
Diverse domenii de ocupare au fost create de schimbarea tehnologică care a dus la o extinderea unor sectoare, cum ar fi domeniul electronic și al computerelor. De exemplu, Bessen (2016) a prezentat 317 tipuri de locuri de muncă care au fost deja înlocuite cu tehnologii automatizate și a demonstrat că noile locuri de muncă create de schimbarea tehnologică, au depășit cu mult pierderile cauzate de automatizare. Pe baza industrializării, într-un context istoric, DeCanio (2016) prezintă o analiză a datelor privind sarcinile și potențialul de substituție și concluzionează că nivelurile salariale vor scădea deoarece deși noile tehnologii creează noi oportunități, rezultatul general va fi reducerea calificării necesare pentru locurile de muncă nou formate. Acest aspect a fost regăsit și în cazul automatizării producție de mașini, modelul Ford, care a fost rapid adaptat și de alte industrii. Henry Ford a fost primul care a introdus linia de producție pentru asamblarea mașinilor prin care indivizii era specializați într-o singură activitate din linia de producție. Această diviziune a muncii a simplificat procesul de producție și a generat o creștere a producție de mașini. Acest stil de lucru se poate observa și în această nouă etapă a dezvoltării industriale, fiind implementat în tot mai multe companii dar, în aceste condiții, prin aplicarea noilor tehnologii individul devine specializat doar pe un domeniu foarte îngust.
Aplicarea tehnologiilor avansate în diferite sectoare din industrie a condus la o noua “problemă” legată de capitalizarea pieței și creșterea de valoare. West (2018) a analizat relația dintre capitalizarea bursieră și ocuparea forței de muncă comparând date din anii 1962 până în 2017. Astfel, în 1962, cele mai mari două companii din punct de vedere al valorii de piață au fost AT&T cu o valoare de 20 miliarde USD (2017) cu 564.000 de angajați și General Motors cu o valoare de 12 miliarde USD (2017) și 605.000 de angajați. În 2017, Apple avea o cotă de capital de piață de 800 de miliarde USD și 116.000 de angajați, iar Google/Alphabet avea 670 de miliarde USD și 73.992 de angajați. Se constată că firma Apple a generat o bogăție de patruzeci de ori mai mare decât compania AT&T, cu o cincime din angajații cu normă întreagă (West, 2018). Un alt exemplu similar este și cazul celor doi întreprinzători care au dezvoltat sistemul Android cu mai puțin de 10.000 de dolari pe care mai apoi l-au vândut, în mai puțin de un an, către Google, pentru un miliard de dolari, la momentul vânzării având doar 50 de persoane angajate (Makridakis, 2017).
Inteligența artificială poate fi văzută ca un exemplu de creare de valoare diferită în contextul rețelelor sociale și al economiei platformelor. În 2017, Facebook avea o valoare de piață de 441 miliarde USD cu 18.770 de angajați (West, 2018). Facebook generează venituri prin utilizarea datelor clienților în scopul generării de publicitate, marketing și cercetare de piață, iar tehnologia utilizată a fost inteligența artificială folosită în extragerea/colectarea datelor și analiza acestor date.
Schimbările tehnologice au remodelat în mod continuu locul de muncă în ultimele două secole de la Revoluția Industrială, dar viteza cu care tehnologiile de automatizare se dezvoltă astăzi și amploarea la care ar putea perturba lumea muncii sunt în mare măsură fără precedent. Multe activități pe care lucrătorii le desfășoară astăzi au potențialul de a fi automatizate, în special activitățile de rutină și repetitive. Conform studiului realizat de McKinsey Global Institute în anul 2017 (McKinsey, 2017), privind potențialul de automatizare al economiei globale, se consideră că aproximativ 60% din toate locurile de muncă au cel puțin 30% din activități care sunt automatizate din punct de vedere tehnic, pe baza tehnologiilor disponibile în prezent. Acest studiu a analizat peste 2.000 de activități de muncă din 46 de țări reprezentând aproximativ 80% din forța de muncă globală și a cuantificat fezabilitatea tehnică a automatizării fiecăreia dintre ele. Aplicațiile IT ale acestor factori tehnologici se întind, de exemplu, de la monitorizarea online asistență la conducere, verificarea defectelor în timp real prin transmiterea datelor de la senzori amplasați în zona de lucru a mașinilor, monitorizarea medicală a pacienților (stații ATI mobile la care medicul se conectează doar în momentul în care senzorii sesizează necesitatea unui medic) etc. Se constată că o serie de activități au fost preluate de roboți prin automatizare, folosind tehnologia deja existentă și implementată în numeroase companii din lume.
Cea de a patra revoluție a industrializării, în care ne aflăm în prezent, internetul și digitalizarea tuturor domeniilor, presupune însă și acumularea de noi competențe pentru îndeplinirea de noi sarcini generate de dezvoltarea tehnologiei. Astfel, angajatul trebuie să aibă o mai bună calificare și competențe digitale. Pentru obținerea acestor competențe necesare în era digitală, sistemul educațional trebuie să se adapteze la noile cerințe ale pieței forței de muncă, oferind cursuri specializate elevilor de la cele mai mici vârste posibile. Cu toate acestea, odată cu implementarea acestor noi tehnologii omul poate devenii doar o persoană care verifică/inspectează automatele care lucrează într-o fabrică. Aceasta înseamnă o diminuare a numărului de persoane necesare a fi angajate dar și o reducere a calificării necesare pentru locurile de muncă respective. Dacă realizarea unei piese, până în acest moment, ar trebui să necesite munca a doua sau trei persoane, acum revoluția digitală permite automatizarea acestor procese și astfel numărul de salariați necesari va fi diminuat. Dar, pe de altă parte, această revoluție industrială generează milioane de noi locuri de muncă, ingineri de rețea, programatori web, developări, experți în robotică și AI, ceea ce duce la nevoia unui grad mai ridicat de calificare și abilități ale lucrătorilor respectivi. Din păcate, sistemele educaționale nu au ținut pasul cu schimbarea naturii muncii, ceea ce a dus la problemele actuale ale angajatorilor care nu găsesc pe piața muncii personal suficient de calificat și cu competențe potrivite pentru această eră a digitalizării. Angajatorii consideră că noii absolvenți nu sunt pregătiți corespunzător pentru lumea muncii actuale, prezintă lacune în abilitățile tehnice, cum ar fi diplomele în materie de STEM, dar și abilitățile soft, cum ar fi comunicarea, munca în echipă și punctualitatea (McKinsey, 2017).
Impactul real al digitalizării asupra pieței forței de muncă nu poate fi încă pe de-a-ntregul cuantificat cu privire la meseriile care vor dispărea sau noile meserii ce vor apărea și nici competențele necesare pentru un angajat în viitor.
Concluzii
Revoluția digitală care a început deja, presupune trecerea la o nouă dezvoltare a tehnologiei. Implementarea acestor noi tehnologii va avea efecte favorabile dar și dezavantaje legate de piața muncii. Tehnologiile noi, inclusiv robotica și inteligența artificială, fac posibilă dezvoltarea automatizării activității angajaților, ceea ce poate avea efecte favorabile concretizate în creșterea productivității, sporirea eficienței muncii, siguranță și confort, dar aceste tehnologii ridică și întrebări dificile cu privire la impactul mai larg al automatizării asupra locurilor de muncă, competențelor, salariilor, a muncii în sine.
Din studiile analizate, pornind de la rezultatele economice pe care unele companii le obțin deja, se constată impactul digitalizării asupra pieței forței de muncă prin rezultate în creștere de valoare, de la an la an obținute de companii, în condițiile utilizării de angajați din ce în ce mai puțini, deci prin reducerea numărului de locuri de muncă necesare. Cu toate acestea, digitalizarea nu poate elimina în totalitate munca umană, vor rămâne numeroase locuri de muncă și chiar vor apărea altele noi ce vor continua să necesite aptitudini umane unice pe care inteligența artificială și mașinile nu le pot replica, cum ar fi creativitatea, gândirea abstractă sau comunicarea complexă.
În ceea ce privește educația, o mare parte din abilitățile și competențele cerute în prezent de către angajatori, se vor schimba în viitor, ceea ce înseamnă că actualii elevi sunt pregătiți pentru meserii care în viitor nici nu vor mai exista, dobândind competențe care nu vor mai fi de actualitate la sfârșitul perioadei de studiu. Astfel, trebuie să existe preocupări majore și permanente cu privire la adaptarea sistemelor educaționale la cerințele pieței forței de muncă actuale și viitoare.
Bibliografie:
Acemoglu D., Restrepo P., 2017, Robots and jobs: evidence from US labor market, NBER working paper
Bessen, J.E. (2016), “How computer automation affects occupations: technology, jobs and skills”, Working Paper No. 15-49, Law and Economics Research Paper, Boston University School of Law.
Borisova, V.V., Panfilova, E.E., Raza, H. (2021). Labor Market Transformation in the Context of the Digitalization of the Economy. In Ashmarina S.I., Mantulenko V.V. (Eds.) Digital Economy and the New Labor Market: Jobs, Competences and Innovative HR Technologies. IPM 2020. Lecture Notes in Networks and Systems, 161 (рр. 265-274). Springer, Cham. https://doi.org/10.1007/978-3-030-60926-9_34.
Bottalico, A. (2021). The Logistics Labor Market in the Context of Digitalization: Trends, Issues and Perspectives. Digital Supply Chains and the Human Factor (pp. 111-124). doi: 10.1007/978-3-030-58430-6_7.
Bührer, C., Hagist, C. (2017) The Effect of Digitalization on the Labor Market. In Ellermann H., Kreutter P., Messner W. (eds) The Palgrave Handbook of Managing Continuous Business Transformation (рр. 115-137). Palgrave Macmillan. https://doi.org/10.1057/978-1-137-60228-2_5.
Daniel Piazolo, Utku Cem Dogan. Journal of Property Investment &FinanceVol. 39 No. 2, 2021,pp. 47-83 Emerald Publishing Limited 1463-578X DOI 10.1108/JPIF-09-2019-0125
DeCanio, S.J. (2016), “Robots and humans–complements or substitutes?”, Journal of Macroeconomics, Vol. 49, pp. 280-291.
Freddi, D., Emilia-Romagna I., 2018. Digitalisation and employment in manufacturing. AI & SOCIETY – Journal of Knowledge, Culture and Communication. Volume 33, Issue 3. ISSN 1435-5655. pp. 393-403.
Frey, C.B. and Osborne, M.A. (2013), “The future of employment: how susceptible are jobs to computerisation?”, Working Paper, University of Oxford.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Revolu%C8%9Bia_digital%C4%83
James Manyika. Technology, jobs, and the future of work.2017. McKinsey Global Institute (Acces 20 october 2022), https://www.mckinsey.com/featured-insights/employment-and-growth/technology-jobs-and-the-future-of-work
John Øvretveit. Impact of digitalization on employment and working conditions. 2019. Book The Digital Transformation of Labor
Kholiavko, N., Djakona, A., Dubyna, M., Zhavoronok, A., & Lavrov, R. (2020). The higher education adaptability to the digital economy. Bulletin of the National Academy of Sciences of the Republic of Kazakhstan, 4(386), 294-306. DOI: https://doi.org/10.32014/2020.2518-1467.130.
Makridakis, S. (2017), “The forthcoming Artificial Intelligence (AI) revolution: its impact on society and firms”, Futures, Vol. 90, pp. 46-60.
Roman Chinoracký, Tatiana Čorejová. Impact of Digital Technologies on Labor Market and the Transport Sector. Transportation Research Procedia 40 (2019) 994–1001
Schoenherr, E., Steven (5 mai 2004). „The Digital Revolution”. Arhivat din original la 7 octombrie 2008.
Schwab, K., 2017, The Fourth Industrial Revolution, Crown Business, New York ISBN 9781524758868
West, D.M. (2018), The Future of Work: Robots, AI, and Automation, Brookings Institution Press, Washington.